cica e greu sa pozezi copii.

ba ca nu prea ai cum sa le atragi atentia, ba ca se misca permanent, ba ca sunt mofturosi.

mde. ata e

de vrei poze , incerci.

pe de alta parte au si avantaje: au o fata expresiva pe care o schimba la fiecare 10secunde, nu se plang prea tare in prima perioada de cand se trezesc, nu se razbuna pe tine daca se supara – au parinti la care plang si/sau revolta, nu au nici o jena sa incheie o sedinta cu un cascat lung.

cateva tehnici si sfaturi:

- niciodata nu folositi flash direct sau indirect ptr copii sub un an;

- mariti iso pentru a obtine timpi scurti de expunere si a compensa lipsa flashului;

- deschideti diafragma la maxim – dof-ul face ca ochiul sa fie atras de subiect si iarta greselile de incadrare (a se vedea nasul din prima poza – taticul posesor de bebe a observat:));

- la varsta asta – 2luni – nu prea au timp de poze, somn/papica/somnic/papica/somnic/baita, asa ca prindeti momentul de cum se trezesc si profitati, nu rezista mai mult de o ora jumate/2 fara sa adoarma;

- alegeti o zona la umbra undeva pentru locatie – atentie daca alegeti o parc – printre ramurile copacilor se mai strecoara raze de soare – folositi ceva (eu am folosit taticu) sa impiedicati lumina sa proiecteze paternuri de lumina ciudate pe fata;

- iesirea in parc poate avea un efect de relaxare ptr pitic;

- atentia la conversie/prelucrare – rosul/rozaliul lor, verdele parcului si galbenul bancii arata dragut daca nu scapa balansul de alb inspre una din ele;

etel pe bebe al mic de 7 saptamani, oi fi avut eu noroc, i s-o fi facut mila sau poate de la sticla de laptic dar ete ca mi-a si zambit.

pozat in intervalul de trezire pentru masa de la pranzul al mare:)